Cătălin Manea este comisar național în cadrul Federației Române de Ciclism, instructor sportiv, antrenor la Living Bike Kids Târgoviște și, mai nou, comentator de ciclism. A debutat la Turul Ciclist al Sibiului și „recidivează” la Turul României 2024. 

Cătălin este fost polițist de penitenciar, cu experiență în management și aerofotogrametrie (a absolvit Facultatea de Geografie) și în curând va face pasul spre o nouă carieră, într-o companie aeroportuară. Relația lui cu sportul este veche – fost campion național de ștafetă la duatlon, locul 6 la Semimaratonul Internațional București în proba de 10km, multiple podiumuri la duatlon și alergare, numeroase podiumuri la ciclism, câștigător al Cupei României categoria master 1 – dar dragostea pentru ciclism câștigă noi și noi profunzimi. 

⁠Când te-ai apucat de biciclit și de ce? 

Prin 2002, pe o românească, că așa erau posibilitățile și pentru mine era cea mai bună bicicletă, cursieră am văzut abia 2 ani mai târziu! Prin 2003, când aveam 16 ani, am mers chiar de la Șotânga, un sat la poalele Subcarpaților, lângp Târgoviște, Dâmbovița, până la Sinaia și înapoi, vreo 120km. Nu știu cum am urcat single speed pasul Păduchiosul, la 1000m altitudine, în condițiile în care învățasem să pedalez cu doar un an în urmă. Probabil încă de atunci inima mea bătea altfel pentru ciclism, pe care l-am descoperit – cum altfel! – decât urmărind Turul Franței! Abia apăruse televiziune prin cablu și am văzut Eurosport, Turul Franței, munți și niște oameni ce pedalau. Instant am devenit fascinat de munți, mai întâi, iar apoi am început să înțeleg și ce fac acei oameni!

Cât timp petreci pe bicicletă? 

Când eram ciclist, mă antrenam echivalentul a 300-500km pe săptămână, dar nu orele erau importante, ci calitatea antrenamentului, nu wații erau importanți – așa cum se întâmplă acum, ci feelingul, auto descoperirea, autocontrolul, automotivația, antrenarea psihicului! La curse, nu wații contează, ci să simți cursa, adversarii, momentele importante, bucuria de a pedala! Acum nu mai petrec atât de multe ore pe bicicletă, dar 3-4 ore pe săptămână sunt suficiente, mai ales că le petrec exclusiv alături de băiețelul meu, Edi care are 6 ani și care a început să fie pasionat de acest sport.

Care a fost cea mai faină experiență pe care ai avut-o pe bicicletă/cu bicicleta?

⁠Pe lângă aventura de la 16 ani, mi-a rămas în minte prima dată când am ieșit la șosea să întâmpin Turul României, prin 2005 cred, în etapa încheiată la Buzău unde i-am cunoscut pe Marian Frunzeanu și Alex Ciocan. A fost o tura de 260km, am mâncat 3 sandvișuri pe care le aveam în rucsac, mere, prune, am băut apă din fântâni și cam atât. A fost un moment unic, în care am văzut pentru prima dată cicliști adevărați! O altă experiență făină a fost participarea la Jocurile Mondiale ale Polițiștilor și Pompierilor de la Rotterdam, Olanda, 2002, o Olimpiadă în miniatură. Aș adăuga câștigarea Cupei naționale, categoria master 1, în 2021, dar cea mai frumoasă dintre toate a fost prin 2022, când am urcat pe podium alături de băiețelul meu, într-o cursă Road Grand Tour!

Cum ai decis să deschizi o școală de ciclism?

Încă din 2022 când m-am decis să mă las m-am gândit că au trecut 20 de ani de când am început să urmăresc ciclism cu ochii și mintea unui copil și trebuie să las ceva mai departe. Am început să mă documentez, să citesc, și în 2024 am format Living Bike Kids Târgoviște, o mini școală de ciclism pentru copii, o subdiviziune a familiei Living Bike Faresin Team. E un proiect ce a avut primul antrenament la finalul lunii martie și de atunci, am început să creștem și chiar avem primele victorii și podiumuri.

Ce planuri ai cu ciclismul, în continuare?

Să pun și eu umărul la revigorarea ciclismului de șosea din România, un sport cu istorie în țara noastră. Momentan ciclismul de șosea din România nu trăiește cea mai bună perioadă, aș spune că e, poate, cel mai greu moment din istoria modernă. Dar văd mulți copii pasionați, mulți copii talentați, copii ce vor crește și în 3-4 ani vom vedea din nou rezultate la nivel mare, la under 23 în mod sigur. În ce mă privește, vreau, prin proiectul pe care l-am inițiat, să dezvolt ciclismul și în comunitatea mea, în Dâmbovița și să cresc valori, nu doar din perspectiva sportivă, ci să formez și oameni în societate. Sportul e despre educație, cultură iar un sportiv nu poate ajunge la nivel mare dacă nu este are aceste valori.