Programator „din tată în fiu”, Octavian Gavrila aka Tavi, are 55 de ani și mereu când vine vorba de vârsta lui spune că nu l-ar deranja să mai fac încă pe atâția, cu condiția să fie tot pe bicicletă. Născut și crescut în București până la 38 de ani, s-a mutat cu toată familia la Piatra-Neamț, ceea ce ne dorește și nouă 😀

Ambasador al Turului României a devenit prin forța împrejurărilor: a sprijinit echipa de organizare încă de la faza alegerii traseului și a rămas om de bază pentru Piatra-Neamț.

– Care este legătura ta cu bicicleta? 

– Am avut destule de-a lungul anilor, câteva chiar mi-au fost furate dar nu m-am lăsat. Pasiune, hobby, mijloc de transport, nu cred că am stat mai mult de o lună fără una. De când m-am mutat la curte, am ajuns chiar și la 7, căci la un moment dat o prea-frumoasă fată m-a ales dintre mulți alții tocmai pe mine, cu tot cu bicicletă, iar acum 28, respectiv 26 de ani, a trebuit să cumpărăm și două biciclete mici, pentru cei doi băieți ai noștri.

– De când și de ce s-a transformat în pasiune?

– Prima pe care am avut-o a fost înainte de frumoasa vârstă de 6 ani. Doar două roți, căci nu erau bani pentru mai multe. Când eram prin clasa a 5-a, ai mei părinți m-au îndreptat spre atletism, contrar voinței mele. I-am convins repede să nu mă mai ducă de mânuță până la baza sportivă, că sunt băiat mare și mă descurc. Bineînțeles cu bicicleta. Așa că cel puțin două-trei ore după școală eu colindam tot Bucureștiul în timp ce mama mă știa la atletism. Tata cred că se prinsese, dar nu a zis nimic. Să fi început oare atunci pasiunea? Minciuna asta a durat cam trei-patru luni, s-a lăsat cu pedepse, dar a meritat.

– Cât timp rezervi acum bicicletei/ciclismului și cum vezi în viitor această relație?

– Mai puțin decât aș vrea, dar mult mai mult decât media pe țară, mi-ar plăcea să cred. Între timp, pentru că a început să mai scârțâie câte un genunchi, pe rând sau chiar amândoi de-odată, pentru că au început să se adune unul câte unul anișori care fac să pară kilometrul mai lung și mai greu, am ales o bicicletă electrică să-mi fie companie pe drumurile țării, fie ele asfaltate, pietruite sau forestiere. Am încercat și ceva downhill, dar după câteva coaste rupte, am lăsat altora plăcerea asta. Merg destul de des cu bicicleta la serviciu, la cumpărături, cu câinii la plimbare, cu prietenii pe dealuri și nu vreau să renunț ușor. Mă străduiesc să îmbin utilul cu bicicleta cât de mult pot. Refuz să mai descopăr alte pasiuni care mi-ar răpi din timpul alocat celor pe care le am deja. Volei, caiac, drumeție, tenis de masă, înot, și nu în ultimul rând, bicicleta …

– De ce ai decis să te implici în promovarea Turului României? 

– Nu eu am decis, s-a întâmplat că alții au ales pentru mine, puțin câte puțin. Ca în multe alte cazuri din viața mea. Am primit un mesaj de la o bună prietenă de-a mele, apoi încă unul, și tot așa: „Tavi, ce părere ai despre etapa Iași – Piatra-Neamț? Ne poți da o idee cum să facem de la Iași la Roman? Trebuie să evităm drumurile cu E”; Tavi, săptămâna viitoare verificăm traseul. Trecem și prin Piatra. Ai timp să ne vedem?”; „Tavi, ție și colegilor tăi de la Tânăr și Liber, v-ar plăcea să fiți voluntari?”; „Tavi, sub coordonarea cuiva de la noi, puteți să vă ocupați de cursa pentru copii?”. Cam așa a fost. Dar nu regret nimic. După ce trece nebunia asta, vreau să propun grupului meu de bicicliști să parcurgem și noi etapa asta, la pedală.