Dacă unii copii învață să înoate înainte să umble, Damian Bâtcău (14 ani) a învățat câți metri de garduri trebuie în zona de finiș la un Tur ciclist înainte să se urce pe bicicletă. S-a apropiat de ciclism datorită tatălui său, Marian, care coordonează echipa de implementare Start/Sosire atât la Turul Sibiului, cât și la Turul României. „Mi-a plăcut absolut tot ce se întâmplă – atmosfera, competiția, fanii și am vrut să încerc și eu”, își începe Damian povestea despre bicicletă. Acum este elev în clasa a VIII la Liceul Teoretic Constantin Noica din Sibiu și ciclist profesionist la clubul A Pedal Forward, alături de care a început să marcheze realizări importante, între care locul 1 la o etapă din Turul Szeklerland și locul 2 la o etapă din Cupa României. A realizat deja că e foarte bine să faci sport, pentru că îți dezvoltă mușchii, dar te ajută și psihic – „pentru că te învață să gestionezi pierderea, să fii disciplinat”. Îi admiră pe Tadej Pogacar, Remco Evenepoel și Isaac Del Toro și visează să poarte galben într-o etapă din Turul Franței. 

Când te-ai apucat de biciclit și de ce? 

M-am urcat pe bicicletă prima dată pe la 4-5 ani. În 2021 am participat la toate cursele de copii de la Turul României – au fost 4: Timișoara, Deva, Târgu Mureș și București. De regulă nu am emoții la concursuri, doar că a fost foarte greu: înainte de competiții eram cu tata la aranjat garduri, după competiție – la încărcat garduri în camion și plecat spre următorul Start sau Sosire. Dar eram foarte fericit că pot să dau mâna cu profesioniști cum sunt Daniel Crista sau Eduard Grosu. 

Cât timp petreci pe bicicletă? 

În timpul vacanței plec la 1 la antrenament, mă întorc pe la 3, mănânc ceva, spăl bicicleta și ies cu prietenii. În timpul școlii ieșeam la antrenament dimineața. Dar mi s-a schimbat programul, fac de dimineață școală și probabil o să-mi schimb și programul de antrenament, pentru după-amiază. Sunt multe zile, mai ales când plouă sau e foarte frig, când nu am chef de bicicletă, dar totuși ies afară și pedalez. Dacă nu ies, pierd o zi de antrenament. Și poate și mâine plouă. 

Care a fost cea mai frumoasă experiență a ta pe bicicletă? Dar cea mai urâtă?

Cea mai frumoasă – la Medgidia, anul acesta, în etapa de cupă, când am câștigat locul 2. Nu e neapărat important să câștig, dar e important să învăț din fiecare competiție ceva. 

Cea mai urâtă – când cad. Nu-mi place deloc să cad. Anul trecut la Porumbacu făceam recunoașterea traseul, mi-a intrat ghidonul în copac – era să cad într-o râpă – am scăpat cu julituri pe coate, pe un genunche și pe tibie. 

Ce planuri ai cu ciclismul în continuare? 

Pentru anul ăsta, obiectivul meu este să încerc să ies în top 5 sau, cu puțin noroc în top 3 la Șosea și Ciclocros, să particip și să fac o figură frumoasă la Campionatul Național de Ciclocros și, dacă pot, să merg la Campionatul European de ciclocros de la Vatra Dornei. Obiectivul pe termen lung este să ajung în Turul Franței, să port tricoul galben într-o etapă. La cât de repede am evoluat de anul trecut până acum – eu zic că în 10 ani pot ajunge acolo. 

Ce poate să însemne Turul României pentru un copil ca tine? 

Având în vedere că în fiecare oraș este un concurs de copii și de amatori și că aceștia pot rămâne să vadă cicliștii, poate reprezenta o motivație să se apuce și ei de treabă.  Este ceva incredibil să le vezi viteza, să-i vezi cum câștigă pe profesioniști.