Șeful Poliției Locale din Slobozia, Valentin Nedelcu (49 de ani), are o pasiune pe care nu doar că nu o ascunde, dar o afișează cât de des poate. Este vorba despre bicicletă, pe care a descoperit-o în urmă cu aproximativ șapte ani, dar care deja l-a determinat să poarte uniformă – adevărat, din lycra și aerodinamică – și în timpul liber, nu doar la serviciu. „La început erau plimbări scurte, fără nicio țintă, doar dorința de a simți vântul în față și de a mă desprinde de agitația zilnică”. Până când a apărut o întrebare firească: „Pot mai mult?”. Și a putut. 

Acum Valentin Nedelcu se implică activ în promovarea ciclismului la nivel local și este bucuros că Turul României ajunge pentru prima dată, în 2025, la el acasă și chiar propune o competiție de amatori în centrul orașului. 

Când te-ai apucat de biciclit și de ce?

M-am apucat de biciclit în urmă cu aproximativ șapte ani, într-un moment în care mi-am dat seama că mișcarea este esențială pentru sănătate. Aveam câteva kilograme în plus și am înțeles că trebuie să fac o schimbare. Bicicleta a apărut firesc în viața mea: la început ca o soluție de a slăbi și de a mă menține în formă, dar foarte repede a devenit o pasiune și un stil de viață. Astăzi, bicicleta nu este doar un obiect sau un sport. Este o parte din mine, un mod de a rămâne echilibrat și conectat la oamenii din jur. Este, poate, cea mai frumoasă dovadă că, indiferent de rolurile pe care le avem în viață, sufletul nostru are nevoie de libertate, de mișcare și de bucuria simplă de a împărtăși un drum alături de alții

Cât timp petreci pe bicicletă?

Încerc să ies la două-trei curse pe săptămână, iar acest ritm m-a ajutat să acumulez de la începutul anului peste 4.500 de kilometri. În medie, pedalez cam 150 de kilometri săptămânal. Ceea ce la început părea un efort, acum a devenit o bucurie, o rutină care îmi oferă echilibru și energie. Ciclismul mi-a arătat că drumul contează la fel de mult ca destinația. Că poți lega prietenii trainice pedalând umăr la umăr, schimbând câteva vorbe între două respirații sacadate. Că urcușurile, deși grele, îți oferă cea mai mare satisfacție atunci când ajungi în vârf și privești înapoi.

Care a fost cea mai faină experiență pe care ai avut-o pe bicicletă/cu bicicleta?

Pentru mine, fiecare ieșire cu bicicleta are frumusețea ei, dar una dintre cele mai intense experiențe a fost pe Transfăgărășan. Spectacolul naturii, peisajele de o frumusețe rară și atmosfera creată de oamenii minunați care m-au însoțit m-au făcut să trăiesc fiecare moment la maximum. A fost o combinație de efort, libertate și emoție care mi-a rămas adânc întipărită în memorie.

Ce argument ai folosi, dacă ar trebui să convingi un tânăr să urce pe bicicletă?

Unui tânăr i-aș spune că bicicleta înseamnă mai mult decât sport. Este bucuria mișcării, ocazia de a descoperi natura într-un mod autentic, dar și o formă de deconectare de la agitația zilnică. În plus, ciclismul aduce împreună oamenii: e un prilej de socializare, de apartenență la o comunitate. Dacă vrei să te simți liber, sănătos și să trăiești experiențe memorabile, urcă pe bicicletă.

Ce planuri ai cu ciclismul, în continuare?

Împreună cu un grup unit de pasionați și cu sprijinul autorităților locale, am reușit să organizăm deja câteva competiții de ciclism la nivelul municipiului Slobozia. Planul nostru este să continuăm aceste proiecte, să le dezvoltăm și să așezăm Slobozia pe harta sportului românesc. Cred cu tărie că, prin pasiune și perseverență, putem construi o tradiție a ciclismului în comunitatea noastră.

Ce crezi că reprezintă Turul României pentru România?

Turul României este, fără îndoială, cel mai important eveniment ciclistic al anului. Este o competiție care impresionează atât prin spectaculozitatea traseului – aproximativ 830 de kilometri de drumuri spectaculoase – cât și prin nivelul sportivilor participanți. Faptul că reunește cicliști din diferite țări demonstrează că sportul nu are granițe și că pasiunea pentru mișcare ne unește, indiferent de naționalitate. Pentru România, Turul reprezintă nu doar o competiție sportivă, ci și o vitrină prin care putem arăta frumusețea țării și potențialul ciclismului românesc.