Născută și crescută în Bucureștiul odată idilic, acum mult prea cosmopolit pentru gustul său, jurnalista Iulia Opran este „de-o vârstă cu primul autoturism produs la uzina de la Mioveni, Dacia noastră dragă”, cum îi place să spună. Iubește sportul de orice fel și îi place să creadă că, prin promovarea sportivilor, a evenimentelor, lasă ceva în urma ei: inspirație, motivație, dorință de mișcare. Este alături de Turul României de câțiva ani, de-acum, relatând povestea competiției pentru Radio România, așa că poziția de ambasador i-a venit firesc, ca o mănușă de ciclism purtată în cele mai lungi și dificile ture.

– Care este legătura ta cu bicicleta?
– Am început să pedalez când de abia mă vedeam pe șosea. De fapt, este mult spus să pedalez pentru că prima mea tricicletă nu avea pedale. Dar m-am încăpățânat să merg mai departe astfel că, la 6 ani, am câștigat locul 1 într-o competiție de biciclete mici.
– De când și de ce s-a transformat în pasiune?
Pentru mine bicicleta este o extensie a viselor mele, îmi cresc aripi, când mă urc pe bicicletă. Uneori, atunci când nu sunt în proba de contratimp, îmi place să visez, să îmi las inspirația să se joace printre străduțe pline de flori și parcuri pline de cristalinul râsetelor de copii.
Legătura mea cu bicicleta a devenit tot mai strânsă în momentul în care am primit o bicicletă nouă, bună, care-mi dădea siguranța de care aveam nevoie pentru ieșiri la ture mai lungi, sau chiar la mici competiții.

– Cât timp rezervi acum bicicletei/ciclismului și cum vezi în viitor această relație?
– Sunt puține zile în care bicicleta rămâne acasă, dar chiar și atunci am grijă de ea, o curăț, îi fac presiunea în roți, o cosmetizez cu ceară cât să arate bine.
Sper să pot pedala măcar până la 75 de ani.
– De ce ai decis să te implici în promovarea Turului României?
– Am fost în Caravana Turului României de câteva ori și, de fiecare dată am simțit că se poate face mai mult pentru informarea publicului astfel ca și pe traseele etapelor din România să avem susținători.
În plus, atmosfera și energia de la Tur ar putea inspira copii și tineri care, într-un viitor apropiat, să înceapă să pedaleze pentru ca mai apoi să participe în competițiile nivelului lor de pregătire.

Aș încheia cu un sfat:
Ieșiți pe traseele Turului României, care anul acesta leagă Chișinăul de București, străbătând România la fel de pitorească precum era ea în inima și în slovele lui Vlahuță, și adunând peste 800 de kilometri, ca să arătăm lumii ce țară frumoasă avem dar și că românii iubesc ciclismul!
Pentru că, avem “O singură 🧡 care bate pentru ciclism”
